Pasiunea baietilor pentru orice mijloc de deplasare (trenul, tramvaiul, metroul, etc) probabil ca o stiti deja dintr-o alta postare.

Nu a fost nevoie decat de un cuvant ca ideea sa devina realitate.

Iata ideea: Bunicii se intorc din vacanta si aterizeaza cu avionul la noi in oras. De la noi se vor intoarce cu trenul (sageata albastra) pana la ei acasa (300 km mai la nord). Cine vrea sa-i insoteasca intr-o excursie cu trenul ?  Bineinteles ca am avut doritori.  Am fi avut chiar doi doritori daca unul dintre copii n-ar fi avut programat un concurs la jocul lui preferat: Abalone.

Planurile au fost facute: un copil merge la bunici, celalalt ramane acasa.

Bineinteles ca cel care a ramas acasa il invidia pe cel care se va bucura de un drum cu trenul, asa ca si-a propus sa mearga la gara din timp ca sa stea si el in tren macar 30 de minute inainte de plecarea trenului. Zis si facut!

In amintirea drumului la gara, au facut si cateva poze:

La casa de bilete pentru achizionarea unui bilet de elev, casiera:
– Aveti nevoie de certificatul de nastere al copilului ca sa vedem varsta copilului !
– Pai vedeti aici copilul, e clar ca e copil si poate beneficia de bilet de copil.
– Nu se poate fara certificat de nastere !
– Pai cum as putea acum sa merg acasa sa aduc certificatul si sa mai prind si trenul ?!
– Fie …

Asta dupa ce in prealabil am studiat pe internet mersul trenurilor, tarifele biletelor si nu am gasit nicio referire la vreun cerificat de nastere.

Pe tren aceeasi poveste. Protagonisti sunt controlorul si supra-controlorul:
– Aveti certificat de nastere al copilului ?
– Nu avem, dar nici nu scria nicaieri ca trebuie sa-l avem la noi !
– Ba da scrie, pe bilet !!!
– Biletul l-am cumparat din gara, inainte de plecarea trenului, cum puteam aduce certificatul la noi in atat de scurt timp ?!

 

Ma gandesc ca si voi aveti certificatul copiilor la voi tot timpul, ca si noi 😉