Am inceput sa citesc cartile scrise de Susan Cain dupa ce am urmarit discursul ei TED: “The power of introverts“. Din 2012 de cand a tinut aceasta prezentare, a ajuns sa fie una din cele mai vizionate pe TED, ajungand in top 10, cu peste 14 milioane de vizualizari.
Discursul se bazeaza pe cartea publicata de Susan, ajunsa Best Seller: “Quiet: The power of introverts in a word that can’t stop talking” tradusa in romana sub titlul: “Linisteee! Puterea introvertitilor intr-o lume asurzitoare“. Eu as fi tradus titlul putin altfel: “Puterea introvertitilor intr-o lume isterica”. Stiati ca, in lume aproape 40% din populatie este foarmata din introvertiti (de la un nivel mai mare de introversiune la unul mai mic)?
Termenii extraversiune – introversiune fac parte dintr-o dimensiune centrală a teoriei personalității umane, termeni introdusi de celebrul psiholog Carl Jung.
Extrovertul este axat pe lumea exterioară, percepție senzorială și acțiune. Extrovertii cauta interacțiunile umane, sunt entuziasti, vorbareti si plini de viata. Ei simt plăcere în activități care implică adunări sociale mari, petreceri, activități comunitare, demonstrații publice și de afaceri sau grupuri politice. De asemenea, ei tind să lucreze bine în grupuri. O persoană extrovertita se bucura de timpul petrecut cu oamenii și găseste mai puțin motivant timpul petrecut singur. Tind să fie sub tensiune atunci când nu sunt în jurul altor persoane si sunt mai predispuse la plictiseala atunci când sunt singuri. Ei absorb energia din mediul inconjurator si din acest motiv au nevoie de multe interactiuni sociale.
Introvertul este axat pe lumea internă de reflecție, de vis si viziune. Gânditor și introspectiv, introvertul poate fi uneori neinteresat de activitățile altora. Introvertul isi consuma energia in interactiunile sociale si are nevoie de solitudine pentru a-si reincarca bateriile. Din acest motiv activitatile lor preferate sunt cititul, scrisul, utilizarea calculatorului, drumețiile, pescuitul. Interactiunile sociale preferate sunt in grupuri mici. Persoane introvertite o sa gasesti in randul artistilor, compozitorilor, sculptorilor, inginerilor sau inventatorilor. Din randul personalitatilor introvertite i-as mentiona pe Albert Einstein, Charles Darwin, Frederic Chopin, JK Rowlin (autoarea cartilor Harry Potter), Elon Musk (fondatorul Tesla), Steve Wozniak (co-fondator Apple) si lista mai poate continua cu presedinti de stat, artisti sau oameni de afaceri de succes.
Nu trebuie confundat termenul introvert cu timid. Persoane timide se gasesc atat din randul introvertilor cat si din randul extrovertilor.
Vei recunoaste cu usurinta extrovertitii pentru ca sunt in mijlocul petrecerii, ii auzi vorbind in locuri publice, ii vezi in salile de clasa vorbit peste alti copii, ii vezi in salile de sedinta primii care vor sa-si spuna parerea in orice subiect. Se remarca si vor sa fie remarcati. Nu e de mirare ca toti ne dorim sa fim ca ei…. lucru care este foarte gresit!
Cartile scrise de Susan Cain constientizeaza societatea de existenta acelor persoane tacute dar pline de calitati, persoane care ar trebui ascultate si intelese.
In cartea adresata adolescentilor, profesorilor si parintilor: “Quiet Power: The Secret Strengths of Introverts“, ii invata pe copii sa se bucure de calitatile lor de introvertiti sa nu incerce sa fie altceva decat sunt. Ii invata pe profesori, cum sa incurajeze contributia introvertitilor si cum sa-i observe in clasa. Intr-o lume in care toti vor sa iasa in evidenta, sa fie auziti si remarcati, e foarte important sa intelegem ca extovertitii si introvertitii trebuie sa coexiste si sa se completeze (yin- yang). E nevoie de ambele tabere atat intr-o clasa cat si intr-o organizatie pentru ca fiecare tabara are contributia ei unica.
Cateva din avantajele introvertitilor sunt:
- Mai intai gandesc abia apoi vorbesc.
- Sunt buni ascultatori si foarte buni observatori.
- Au o putere de concentrare foarte mare si au mare atentie la detalii.
- Sunt perseverenti, determinati in atingerea obiectivelor.
- Raman calmi in situatii tensionante/ de criza incercand sa gaseasca solutii fara sa intre in panica.
- Sunt persoane loiale, de incredere. Prefera calitatea prietenilor in defavoarea cantitatii.
- Sunt atenti la emotiile celor din jurul lor, sunt umili, le pasa de oameni.
Ce ar trebui sa stie extrovertitii despre introvertiti pentru ai intelege mai bine:
- Au nevoie de solitudine pentru a-si reface energia, nu pentru ca sunt antisociali sau urasc sa petreaca timp cu prietenii.
- Daca parasesc petrecerea mai devreme, nu este pentru ca sunt “spargatori de petreceri” ci pentru ca si-au consumat energia necesara socializarii.
- Cand stau tacuti, nu inseamna ca sunt suparati sau deprimati. Inseamna ca asculta sau se gandesc la ceva.
- Nu le plac discutiile usoare (“small talks'”) asa ca discutiile telefonice vor fi scurte si la subiect.
- Nu le place sa fie intrerupti din concentrare.
- Nu le place sa vorbeasca despre ei.
- Isi ascund emotiile.
Ce ar trebui sa faca profesorii:
- In primul rand profesorii trebuie sa intelega notiunea de introvertit/ extrovertit si trasaturile psihologice specifice fiecarei categorii.
- Sa balanseze munca in echipa cu cea individuala, activitatile care necesita socializare cu cele care presupun studiu individual. Copiii introvertiti prefera studiul individual.
- Cand adreseaza o intrebare in clasa, inainte de a cere raspunsurile, sa anunte 1 minut de gandire si liniste. Astfel copiii extrovertiti vor fi opriti sa preia controlul subiectului in timp ce introvertitii vor avea timp de pregatire a raspunsurilor.
- Sa nu seteze standarde pentru ce este un comportament “normal”. Fiecare copil e diferit si comportamentele lor sunt diferite.
- Mai multe detalii despre amenajarea clasei pentru a permite activitati de citit sau studiu individual gasiti aici.
Ce ar trebui sa stie parintele unui copil introvertit:
- Si parintii la fel ca si profesorii trebuie sa inteleaga notiunile de introvertit/ extrovertit, sa accepte copilul asa cum este cu trasaturile lui de caracter mostenite, sa nu incerce sa-l schimbe ci sa se bucure de calitatile lui.
- Ajuta-l sa faca fata fiecarei situatii noi, fara sa-l presezi. Fie ca e vorba de o petrecere, fie ca e vorba de intrarea intr-o clasa noua, intr-un club de activitati nou, copilul are nevoie sa-i fi alaturi pana cand se simte in siguranta. Replicile acestea nu-si au locul: “Nu mai sta langa fundul meu!”, “Mergi si tu langa ceilalti copii!”, “Vorbeste mai tare!”, “Nu fi bleg!”. Aceste replici nu il incurajeaza ci ii reduc stima de sine. Simte ca nu e ok, ca el are o problema.
- Lasa-l sa ia pauze de socilizare cand se simte obosit sau incarcat. In aceste momente poate sa-si aleaga singur activitatile in intimitatea camerei lui: sa se joace singur, sa citeasca.
- Ajuta-l sa-si faca prieteni. Ofera-i posibilitatea sa se intalneasca cu prietenii cu care rezoneaza: invita-i acasa, ajuta-i sa se intalneasca in oras sau in parc. Creaza-le un mediu in care sa se poata manifesta iar ei vor dezvolta o prietenie de calitate. Asa cum spuneam, pentru copilul intoveritit calitatea prietenilor e mai importanta decat cantitatea lor.
- Ajuta-l sa-si cultive pasiunile. Puterea copilului de concentrare e mare asa ca poate excela in orice domeniu isi arata interesul. Tot astfel poate intra in contact cu alti copii care impartasesc aceleasi pasiuni.
- Trebuie sa observi copilul fara sa-l interoghezi cu sute de intrebari. Cultiva-i increderea, nu-l critica si astfel vei afla despre problemele din sufletul lui. Copilul introvertit nu vorbeste cu usurinta despre problemele lui.
- Invata copilul sa-si spuna parerea. Are dreptul sa spuna “Nu” cand nu doreste sa faca o activitate si nu trebuie sa fie fortat de alti copii atata vreme cat el isi doreste altceva. Este ok sa nu mearga cu “turma”.
Suntem o familie de introvertiti (poate parem uneori antisociali pentru cei din jur), iar acesta e sumarul studiilor mele pe aceasta tema.
Multumesc Susan Cain ca ai pornit “Quiet REVOLUTION“, pentru a face cunoscute calitatile introvertitilor, incercand sa-i faci sa se simta bine in pielea lor.
Imi place mult articolul. De asemenea imi place ideea de a cultiva personalitatea / particularitatile fiecarui individ in detrimentul uniformizarii (faceti toti asa ca asa este bine…)
Intr-adevar, dupa atat de multi ani sub regim comunist in care am fost uniformizati, trebuie sa lasam de o parte aceste concepte.