Ce vrem sa-i invatam pe copii despre luna decembrie? Ce vrea societatea sa-i invatam pe copiii nostri?

Vrea sa-i invatam ca de la sfarsitul lunii noiembrie, incepe goana!  De fapt incepe chiar mai devreme. Anul  acesta am fost in Germania la mijlocul lunii noiembrie si deja decoratiunile de Craciun impodobeau magazinele. Consumerismul isteric la cote maxime nu mai asteapta luna decembrie!

Goana incepe cu reducerile de Black Friday.  Site-urile se blocheaza de nenumaratele accesari. Serviciile de curierat nu mai fac fata livrarilor, dupa numarul mare de comenzi online.

Urmeaza Mos Nicolae. Centrul orasului , toate pietele sunt pline de traditionalele bete. Magazinele sunt pline de mosi de ciocolata de toate dimensiunile, cizmulite de ciocolata.

Nu respiram prea mult ca urmeaza toate actiunile “caritabile” la care suntem invitati sa contribuim. Organizatiile se trezesc o data pe an sa stranga fonduri pentru copiii sarmani de care isi amintesc brusc inainte de Craciun.

Apoi urmeaza programul copiilor. Cate activitati fac, atatea serbari pregatesc pentru parinti: serbare la inot, serbare la karate, serbare la pian, serbare la balet, serbare la scoala…

Sigur, ii pregatim sa se integreze in societate. Trebuie sa devina membrii de nadejde ai societatii, sa participe la “Secret Santa”, la “Christimas Party”,  la “Common dinner”.

Si inca nu s-a terminat luna, suntem doar la mijloc. Urmeaza Craciunul.

Traficul e infernal, magazinele sunt pline. Toate. Magazine alimentare, magazine de sport, magazine de haine, magazine de electronice. De unde au aparaut oamenii astia? Unde erau pana acum? Vreau sa cumpar o jacheta de iarna pentru copil (cea de anul trecut i-a ramas mica) dar mi-e frica sa ies in trafic, sa caut loc de parcare la vreun magazin. Am incercat duminica trecuta. Dimineata am mers la un magazin de haine sportive. Dupa calculul meu, trebuia sa fie liber. Cine merge la cumparaturi duminica dimineata?! Cand m-am apropiat si am vazut parcarea plina mi-am dat seama ca nu am sanse. Nu am gasit nimic. As incerca sa comand online, dar ultima incercare a fost esuata. Am comandat o carte in luna noiembrie. Cateva discutii telefonice cu soferul firmei de curierat care trebuia sa faca livrarea nu am fost suficiente pentru o sincronizare reusita. Are prea multe comenzi de livrat, e nervos, nu mai face fata, a trimis comanda/cartea inapoi. De fapt nu e singurul nervos. Soferii in trafic, angajatii din magazine sunt nervosi. Trebuie sa lucreze mai mult: mai multa marfa pe rafturi, mai multi clienti de servit, program mai lung, salariile la fel de mici. In plus, au si ei familii, au sarbatori. Au si ei de pregatit serbare, mancare, cadouri.

Daca ai razbit prin trafic si pe la magazine, trebuie sa-i invatam pe copii sa fie cuminiti in luna decembrie pentru un cadou de la Mos Craciun. Am auzit mamici “daca nu esti cuminte, nu primesti nimic!”.

Si apoi apogeul e Revelionul.  Ce faci de revelion? Unde mergi? Trebuie sa te distrezi. Indiferent daca esti racit, suparat, fara chef, trebuie sa te distrezi fix in accea noapte, de revelion.

NU, NU, NU….. trenul acesta merge intr-o directie gresita! Vreau sa cobor!!!!

Nu am comandat si nu vreau sa comand nimic de Black Friday. Recunosc ca am rasfoit site-urile impreuna cu colegii, la prima ora a zilei de vineri.

Nu cred in magia lui Mos Craciun sau a lui Mos Nicolae si nu am insistat cu acest basm. Cand copiii au pus primele intrebari logice, le-am raspuns logic. Erau la gradinita cand au intrebat  “cum a intrat mosul la noi in casa”? Le-am raspuns prin intrebari ajutatoare: “Cine crezi ca e la noi acasa?” ,”Pe cine ai vazut tu la noi in casa?”, “Cine ar putea sa intre la noi in casa cand usa e inchisa? “.  Raspunsurile si le-au dat singuri.

Si anul acesta de Mos Nicolae le-am spus legenda de la care a pornit traditia cadourilor pentru copii, puse in cizmulite. Am fost impreuna cu puiul cel mic la cumparaturi, sa-si aleaga cadoul pe care si-l dorea de Mos Nicolae: o “lampa cu plasma”. Ce noroc ca la magazinele de bricolaj nu e nebunie in luna decembrie! (Nimeni nu se apuca acum de renovat, decorat.) Am fost fericita cand i-a venit ideea si a propus sa-i facem fratelui lui o surpriza pe care sa i-o punem in cizmulite. Atat de mare era fericirea pe chipului lui, fericirea de a darui, de a face o surpriza cuiva drag! La fel si pentru tata, ii facem si lui o surpriza!  Voia sa fie el Mos Nicolae. Nimic nu se compara cu bucuria pe care o ai cand daruiesti. E clar ca magia e in el, si nu intr-un mos care te pune sa stai cuminte pentru un cadou.

Vreau sa-i invat ca exista copii mai putin norocosi decat ei, copii cu care trebuie sa-si dezvolte o relatie, cu care sa discute, sa se joace, sa-i ajute de cate ori au ocazia, nu doar de Craciun. Asa sunt copiii rromi, cu care se joaca de cand sunt mici, si pe care si-au propus sa-i invete sa faca fapte bune, prietenii lor de la bunici: Trandafir, Matei, Guta, Malin, Andreea, Delia, Natalia si ceilalti.

Vreau sa invete traditiile de Craciun si nu goana dupa cadouri. Sa impodobeasca bradul, sa cante colinde, se intalneasca bunicii, familia. Sa stea linistiti intr-un sat fara trafic si fara supermarket. Bineinteles ca sunt copii si vor avea fiecare cate un cadou (Un cadou, nu doua, nu trei, nu zece!).

Vreau ca revelionul sa fie linistit intr-o casa cu oameni dragi noua si copiilor.

Si daca luna decembrie ne ofera atatea zile libere, de la prima zi a lunii pana in ultima zi, hai sa profitam de ele, sa petrecem mai mult timp cu copiii si mai putin timp in trafic si in magazine!