Stateam pe balansoar aseara pana cand noaptea m-a cuprins si-atunci mi-a venit o idee… ce ar fi sa dorm pe balansoar ?!

Visam deja leganata de miscarea balansoarului, cerul cu stele, linistea noptii, aerul rece si curat al noptii. Gandurile imi zburau la noptile de-a lungul anilor, dormite afara, la munte. Ba intr-o poienita, ba pe marginea unui rau. Apoi la cele dormite afara, pe plaja la mare. Noptile de somn in cort, la mare sau la munte. Oare unde am mai dormit de-a lungul anilor ?

Mi-am amintit cum in facultate, ca sa scapam de caldura sesiunii de vara, am dormit cateva nopti pe camin. Da, pe acoperisul caminului. Pe atunci caminele studentesti nu aveau acoperisuri ca acum. Erau acoperite cu beton. In timpul zilei fetele mergeau la plaja pe camin … dar noaptea era liniste si mult mai racoare decat in camera.

Tot in perioada facultatii am invatat sa dorm in tren.  Fiecare intoarcere la scoala din vacanta insemna o noapte petrecuta pe tren. Singurul tren direct (accelerat) care leaga orasul meu natal, Satu Mare de Timisoara, pleaca la ora 1-2 noaptea si ajungea la destinatie dimineata la ora 7. Asa ca, timp de 5 ani am avut parte de muuulte nopti de iarna, primavara sau toamna.. pe care le-am dormit stand in fund in celebrul accelerat, uneori mai aglomerat, alteori mai putin aglomerat, uneori inghetat alteori supraincalzit.

Se pare ca asa mi-am facut antrenamentul pentru noptile dormite in avion. Un drum spre India, sau SUA presupune o noapte inghesuita intr-un scaun cu niste vecini simpatici (sau nu) in dreapta si/sau stanga. In tren poate mai ai norocul sa nu fie tot compartimentul plin, si-atunci te intizi pe doua locuri. La zborul cu avionul e putin probabil sa se intample asta,  90% (sau mai mult) din locuri sunt ocupate. Foarte posibil sa nimeresti langa tine o persoana supraponderala (daca mergi spre SUA), sau un grup de chinezi galagiosi daca mergi spre Asia. Ultimul drum de intoarcere din India  a fost groaznic! In spatele meu statea o familie cu un copil mic, care a plans tot drumul. Partea surprinzatoare era ca mamica (asiatica)  nu facea nimic sa-l calmeze cu o indiferenta totala. Si-a pus castile pe urechi si se uita linistita la un film. Toti europenii din zona incercau sa-i dea jucarii copilului, sa-i dea apa… dar mamica ne refuza calma si isi vedea mai departe de film. Mari diferente culturale! Mamica cu pricina nu credea ca ar trebui sa faca ceva, in timp ce noi voiam sa-i calmam copilul! Mi-am amintit de filmul documentar “Babies” al regizorului francez Thomas Balmes, care urmareste primul an din viata a patru copii: unul din Namibia, altul din Japonia, al treilea din Mongolia si ultimul din SUA. Foarte frumos sa vezi diferentele culturale dar si diferentele de mediu ale celor patru familii. Cred ca ar avea succes si daca  ar adauga un copil din India si altul din China. Diferentele le-am trait in acel zbor pe pielea mea.

Dar sa nu uitam si noptile copilariei cu vacantele ei. Excursiile cu masina prin tara cu parintii ne-au invatat sa dormim in masina! Nu era o masina mare, nici o limuzina, era o Dacia 1300, cum avea mai toata lumea. Aveam un cort care se monta pe masina (era o curiozitate in toate campingurile unde ne opream), pacat ca nu avem poze cu el…. ca e memorabil. Ne opream in campinguri, parintii dormeau in cortul de pe masina, iar eu si sora mea dormeam in masina. Se intindeau scaunele, ne punea mama niste saltele …. si ala era patul nostru. Ne certam noi sa vedem cine prinde locul copilotului, ca in dreptul volanului (al soferului) daca dormeai…aveai un spatiu mai mic. Eram probabil la varsta copiilor  mei, 8-10 ani si am amintiri frumoase din aceste vacante (cu buget redus dar foarte reusite).

Am mai dormit si pe parchet, pe saltele, cand canapeaua pe care mi-am cumparat-o din primele salarii ajunsese plina de denivelari (gropi si dealuri) iar noi am considerat ca parchetul e o solutie mai sanatoasa…. pana la achizitionarea unui pat de dormitor.

Am dormit o noapte intr-o pestera, la Herculane, in Grota Haiducilor… si am dormit bine !

Am dormit si in gara, in asteptarea unui tren. Mergeam undeva la munte sau la mare cu prietenii. Pana la destinatia noastra finala aveam de schimbat cateva trenuri. Asa ne  prindea noaptea in vreo gara nod de cale ferata (Simeria sau poate Teius) in asteptarea urmatorului tren.

Am dormit si in autocar in drumurile de vacanta (cu bugetul unei burse studentesti) prin Europa.

Imi zburau gandurile la amintirile frumoase si in jurul meu auzeam zgomotul orasului, cu traficul lui, cu vitezomanii care isi tureaza noaptea motoarele, cu muzica de la concertele din centru, cu ambulantele  grabite… unde e linistea noptii si cerul cu stele la care visam?!!

Mi-am luat perna si m-am mutat in dormitor, lasand balansoarul sa ma cheme alta data.

Am mai avut si azi o tentativa pentru somnul de pranz, in balansoar… pana cand vecinul a inceput sa tunda iarba !

In relatia cu balansoarul, raman (deocamdata) doar cu amintirea vacantei de vara de anul trecut, cand am reusit sa o adorm pe nepotica mea pe balansoar. Eu am stat de veghe (cu ochiii inchisi), sa nu cada.

Cred ca trebuie sa astept vara si excursia cu cortul, deja o traditie anuala si o experienta minunata pentru copii!  Sper ca atunci ma voi bucura de linistea noptii in inima naturii.

In ce locuri inedite ati dormit voi, care sunt povestile voastre ? 🙂