“Puțini sunt în lume care pot instrui fără cuvinte.
Aceasta este calea Înțeleptului.”
Lao Tze (Tao Te King)

—————————————

– Miine am autodictare la germana. Trebuie sa invat pe de rost poezia asta. Ma asculti ?
– Zii ! Te urmaresc.
Iau foaia si cu o privire de expert, privesc atent rindurile care rimeaza. Nu inteleg nici jumatate din cuvinte; si credeam ca ma descurc la germana…
Primele trei strofe merg bine, dar a patra (cam grea) e bilbiita rau. Dar nu asta e problema, ci faptul ca incurca topica cuvintelor si lipsesc unele care schimba sensul.
– Auzi, tu intelegi ce zice aici ?
– Asa, in mare.
– Ce inseamna cuvintele astea 3 de la sfirsit ?
– Ce mai conteaza, hai sa mai repetam odata, s-o stiu la scoala.
– Io zic ca strofa asta n-are rost sa o inveti. Sa spui la scoala ca nu te-am lasat eu.
– Cum sa zic asa ceva ?
– Zici ca-s taoist si religia mea nu permite sa inveti pe de rost ce nu intelegi.
– !!??

—————————————-

– Azi [cutare] a primit pedeapsa sa faca toate serviciile (din clasa).
– Cum toate ?
– Asa. Fiecare, al fiecarui copil.
– Pai de ce ?
– Fiindca …. [urmeaza o explicatie]
– Hmmmm …. asta nu mi se pare in regula.
– ?
– Uite, daca tie ti se intimpla asa ceva, sa zici la scoala ca eu nu te las sa faci toate serviciile.
– Pai si cum sa zic asta ?
– Asa bine. Zici ca nu te-am lasat eu. Zici ca eu sint taoist, si religia mea nu permite asa ceva.
– Daaaaa … ce gluma!

—————————————

… dupa un timp …

– Auzi, cum ii taoismul ?

—————————————–

Cuvintele pot fi seminte sau pot fi gloante.

Scoala e cel mai important spatiu social al copiilor. Mai mult decit asimilarea cunostintelor din carte, acolo copiii experimenteaza optiunile si constringerile vietii sociale. Evenimentele de acolo apar ca foarte reale. Dar sint doar o mini-realitate, o pseudo-lume, cumva simulata, dupa cum cred adultii ca ar trebui sa arate. Ca si Neo, personajul din filmul Matrix, copiii nostri traiesc intr-o matrice (tipar) de situatii, idei si atitudini. Rolul scolii este sa ii convinga ca e unica realitate, adevarul ultim, sau dimpotriva, sa se intrebe asupra consistentei sale ?

(Pare grea si lunga calea. Tao sint Calea si Calatorul.)

Problema “realitatii lumii reale” e veche in filozofie. Hindusii si budistii descriu lumea vazuta ca iluzie (maya). Mai aproape de cultura europeana, gnosticii antici cautau realitatea in interior.

Poate ca profesorii ar trebui sa se intrebe care e rolul lor in acest joc. Sint ca un fel de eoni, si noi nu stim daca sint cei care indruma sau cei care blocheaza accesul la iluminare. Intr-o zi, micutii vor descoperi cine sunt ei si cit de real e ceea ce e-n jurul lor. Si atunci, la fel ca Neo din Matrix, vor opri gloantele cu un singur gest.

Noi doar aratam calea, pina cind vor afla ce inseamna “Tat tvam asi”.