Ne plimbam pe strada noastră si povesteam despre întâmplările din week end. Printre case si copaci ne mângâie la un moment dat o raza de soare, la apus.

Mama: Hai sa ne oprim putin aici sa ne vadă soarele. In mijlocul trotuarului stam cu fața la soare pentru câteva minute.

Andi: Ai telefonul la tine sa fac o poza umbrelor noastre de pe gard ?

Ma uit la poza pe care a făcut-o cu umbrele copacilor cu soarele de toamna si noi …. nu pot sa nu ma bucur!

Frumusețea si bucuria stau in lucruri simple!