Dupa ce-am trecut de “faza bebelus” in care problemele si intrebarile mele erau legate de alimentatie -diversificare, de somn, am ajuns in “faza de educatie” in care prioritatile, directiile si deciziile sunt mai grele.

Ma intrebam ce as vrea sa-i invat pe copiii, cum ar trebui sa-i educ, cum ar trebui sa fiu ca parinte astfel incat si ei sa devina adulti responsabili asa cum au reusit parintii nostri sa faca din noi (si pentru asta le multumim). Imi dau seama ca lumea in care vor creste ei ca adolescenti e alta decat lumea noastra, e o lume cu mai multe pericole, cu mai multe tentatii carora vor trebui sa le faca fata. Nu voi fi langa ei de fiecare data, asa ca ei trebuie sa invete pana atunci sa ia decizii singuri. Trebuie sa stie sa aleaga dintre doua sau mai multe alternative in toate situatiile in care vor fi expusi. Iar orice decizie vor lua, trebuie sa stie ca dragostea mea pentru ei nu va fi afectata. Aceasta e primalectia pe care m-am gandit sa-i invat.

Am inceput lectia cu basmele populare romanesti, in care binele si raul se infrunta. Dupa fiecare poveste discutam despre deciziile pe care le-au luat personajele principale: Praslea sau fratii lui, cine a procedat bine si cine nu…

Dupa o carte intreaga de povesti, partea teorectica parea inteleasa 🙂 . Puteau recunoaste binele si raul, puteau recunoaste deciziile bune de cele mai putin bune.

Urmeaza partea practica! Ani de zile de practica, ne asteapta inainte….

Am inceput cu un subiect foarte important in familia noastra: alimentatia sanatoasa.   Le-am explicat cat de importante sunt legumele si fructele proaspete in fiecare zi, ce nesanatoasa e mancarea fast-food si zaharul. Incerc sa-i invat sa decida alegerea alimentatiei sanatoase, reducand-o cat mai mult pe cea nesanatoasa. Aseara la cofetarie, vanzatoarea a zambit cand fiecare dintre ei a cerut cate doua bomboane de ciocolata (in timp ce toata lumea cumpara sute de grame)! Atat au decis ei ca e portia lor de zahar pe saptamana asta. Am fost mandra de decizia lor si le-am spus-o in timp ce i-am asigurat ca ii iubesc la fel de mult chiar daca decideau sa-si cumpere mai multa ciocolata.

Un alt exercitiu practic in care vreau sa-i invat sa ia singuri decizii este legat de timpul pe care il petrec cu “electronicele” (TV, calculator, tablete). Credeti ca e o misiune imposibila sa astept sa decida ei ca e prea mult? 🙂

Deocamdata le-am explicat ca “electronicele” le strica ochii, ca sunt agitati dupa prea multe ore de stat intr-un loc (asta au constatat si singuri). Suntem la inceput cu acest exercitiu de decizie, deocamdata sunt ghidati de noi spre deciziile bune… si mai avem de lucru, dar eu sunt optimista!

As vrea sa-si cunoasca si sa-si stabileasca ei limitele sa ia deciziile cele mai bune pentru sanatatea lor. Si trebuie sa stie ca orice decizie iau, ii voi iubi la fel de mult.